Sa ne traiasca inaintasii !!!

Bunicii nostri aveau o cu totul alta conceptie despre deplasarea vehicolelor cu tractiune animala. Le era la indemana, mai comod si asa invatasera si ei la randul lor de la parinti ca deh doar domnii de la oras aveau masina. Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva animalelor, nu am nimic impotriva deplasarii lor pe drumurile publice dar am de comentat impotriva incuiatilor lipsiti de imaginatie ce nu stiu regulile elementare de bun simt a conditiilor de deplasare in spatiul public alaturi de un animal. Trimiterea la bunicii nostri nu a fost intamplatoare, ei erau mult mai practici si inventivi decat actualii posesori de animale de tractiune. Ca sa va dumiriti o sa va povestesc o intamplare petrecuta mai deunazi cand ma intorceam acasa peste mult vestitul pod din Calea Sagului reabilitat cu atata chin. Pe ditamai podul drumului european ce strabate Timisoara de la un capat la celalalt se deplasa linistita o caruta cu cai. Hai sa spunem nimic deosebit pana la punctul in care pe jumatate din suprafata carosabila incep sa curga minunatii bulgarasi de ingrasamant bio proaspat produs de esapamentele ecvestre. Mie personal mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa li se permita posesorilor de carute astfel de marlanii. In scopul colectarii gunoiului pentru ingrasarea pamantului stra stra strabunicii nostri au geniala idee de a adauga o bucata de material ce trecea exact pe sub coada animalului si astfel tot bioingrasamantul cadea lin fara a se pierde nici macar un strop. Dar bineinteles ca lucrurile bune intotdeauna se pierd in timp si gradul de indolenta creste invers proportional cu gradul de cultura. Acum eu inca incerc sa mai trag semnale de alarma, constant si sper sa nu ma opresc aici. Iar pentru toti cei care ma citesc multe multumiri, va astept cu comentarii si s-auzim de bine!