In ultima zi a anului ...

Atunci cand crezi ca le-ai vazut pe toate in tara noastra mandra vine ceva si mai si pentru a-ti rasturna convingerile. Eram cu familia in drum spre Resita, cand intre Maureni si Ghertinis oprim la bariera sa treaca trenul cu regim privat. Si stam si stam ... in fata gheretei strajuita falnic de personajul insarcinat cu manevrarea barierei fara a vedea nimic interesant. Dupa vreo 10 minute apare trenul, un motor cu patru vagoane isi croia calea printre troienele albe. Aici minunea hehehe ce mai minune, in loc sa-si vada linistit de drum falnicul nostru transportor a oprit exact in mijlocul drumului in fata gheretei, moment in care mecanicul trenului s-a coborat linistit cu o plasa mare in mana i-a inmanant-o prietenului de la ghereta si l-a salutat cu caldura aproape tovaraseste. Mi se parea ireal... jur, pupaturi si imbratisari, schimburi de cadouri la cel mai inalt nivel sub privirile intrigate si din ce in ce mai nervoase ale soferilor ce faceau cuie la bariera ... nu era ceva deosebit dar nici la asta nu ma asteptam... Cum ar fi sa opreasca vaporul la podul Londrei sa dea ceva manipulatorului de la pod in timp ce masinile fac coada asteptand sa treaca ??? Cred ca regina s-ar amuza teribil...
Mecanicul trenului s-a urcat linistit in cabina lui si a pornit garnitura plecand spre o gara mai buna punctand toate insarcinarile primite de la sefi si de acasa .
Acum, intrebarea ce insista sa nu-mi dea pace este: "Cand vom invata ca daca tot mergem la serviciu sa muncim... ce ar fi sa o facem macar asa mai cu tragere de inima si sa nu uitam ca un tren spre exemplu nu este chiar limuzina noastra."
Aceasta a fost povestea mea de final de an. Sper ca a fost pe placul vostru si profit de ocazie sa va urez un calduros "La multi ani!" multa sanatate, fericire si prosperitate familiilor voastre. Si in noul an ce vine s-auzim de bine !

Twas the night before Christmas ...

Din fericire pe langa loviturile primite ca toti romanii in moalele capului momentele de Craciun alaturi de familie sunt minunate si tind sa ne spele toate relele stranse peste an. Copii roiesc in jurul bradului de Craciun in asteptarea Bunului Mos. Mamele trebaluiesc la bucatarie retusand ultimele bucate iar tatii... tatii pregatesc ultimele elemente de decor, masa, tuica si vinul in asteptarea primilor musafiri. Soneriile se inrosesc iar usile bubuie in bataile colindatorilor mai mult sau mai putin pregatiti pentru evenimentul din seara de ajun. Fica mea topaie in jurul bradului si striga fericita "Mosul, Mosul, ho ho ho!". O petarda ratacita bubuie intre blocuri. Batai in usa si un baritonal "Ho ho ho". Deschid usa Mosului incarcat de ani si cadouri si de pe casa scarilor ma izbeste un miros de friptura si cozonaci. Pentru a nu stiu cata oara imi repet in gand: "romanul a ajuns la fundul sacului dar tot isi rupe de pe suflet si pregateste cate ceva de sarbatori." Da, am vazut parcari neincapatoare la supermarket-uri, bani aruncati cu nemiluitape brazi, lupta intre curentele de opinii - daca nu-mi miroase in casa a brad nu-i Craciunul, impotriva - bradul de plastic nu are moarte si asa scap si de o cheltuiala. Acum, in ambele sensuri exista si o chestiune de marketing dar oricum o iei tot castiga cineva acolo in intuneric asa ca Dumnezeu cu mila si omul cu pofta! Mosul isi face bland datoria, copii sunt fericiti, despacheteaza cadourile cu sclipiri vii in ochi si ciocoteli de bucurie pasind cu incredere spre un nou inceput. Si uite s-a mai dus un Craciun cu magia si linistea specifica. Ne pregatim de un nou an poate mai bun, poate mai rau ... cine stie ramane sa vedem. La multi ani si s-auzim de bine in anul ce va sa vie !

Copii in lesa ...

Intrebarea este pur retorica .... dar intamplarea a facut sa trebuiasca sa o pun. Pana la urma batranii o iau razna sau sunt doar niste haini rautaciosi si plictisiti? Cum poti in primul rand ca om sa iti pui problema macar precum ca un caine ar fi cel putin egal cu un copil? Zilele trecute eram pe afara cu fiica mea ... copil debordand de fericire si energie, mare iubitor de animale... pupa si mangaie orice animalut ii taie calea. Ma intalnesc cu o vecina ma intreaba de cresa si incepem sa sporovaim. De dupa colt apare o baba cu o potaie corcita de marimea unei pisici mai rasarite, ca deobicei fara lesa si fara botnita. Fiica mea nici una nici doua face tusti catre aratare sa-o smotoceasca putin. Baba se uita hain la mine si imi spune: "Domnu' da sa stiti ca musca". Eu raman fara aer si ma reped dupa ei... (acuma adevarul este ca nu stiu pentru cine imi era frica mai mult hehehe). Ma uit la babaciune si o reped... "Doamna da nu sunteti normala... la ce mama dracului nu-i pui lesa si botnita daca musca potaia?" La care ea imi raspunde atat de repede ca ma lasa fara cuvinte "Da tu nu stii sa iti tii copilul ca eu cum sa-i pun botnita la catelul meu ca-i asa de mic ...". Deci va jur ca in momentul ala am vazut negru in fata ochilor si i-am zis la baba: "Adica sa-i pun eu lesa la fie-mea pentru ca potaia ta are scutire de la mama natura pentru ea?" si fratilor se pune baba sa se ratoiasca la mine ca sunt nesimtit si prost educat ca tineretul din ziua de astazi ... Ia sa vedeti... ca orice om calm si normal ce credeti ca am facut eu? Am lasat-o in pace ? hahahaha m-au lasat nervii si i-am tabacit potaia si mai aveam putin si o tabaceam si pe ea... Pai si unde mama draq sunt aia de la protectia impotriva tuturor animalelor cand ai nevoie de ei ? Neah... fac doar afise cu salvati ursuletul Gugu de braconierul nemilos... da nimeni nu le trage de maneca pe relicvele umane ce protejeaza maidanezii infecti ce ne ameninta sanatatea copiilor. Acuma voi ce parere aveti? S-auzim de bine!

Dreptatea din raftul supermarket-ului

Am tot rumegat zilele acestea sa scriu sa nu scriu... sa tac sa nu tac... dar pana la urma de ce sa nu o fac? In tara asta in care toata lumea este desteapta si preturile sunt dictate de eu stiu cine ma gandeam ca nimic nu ma mai poate surprinde. Nimic mai gresit. Povestea incepe cu servetelele umede ce le folosim pentru funduletul fiicei mele... Ieftine si bune le folosim pe cele de la Real, marca lor TIP. Pretul pe masura... 2.95 la Real-ul din Calea Sagului. Totul a fost frumos pana cand intr-o zi fiind la cumparaturi ma uit in raft la servetelele umede TIP si ce vad? Pret unic 6.55 RON. Weeee sa fac cu inima nu alta. Plin de draci merg la informatii clienti si cu o mutra acra o intreb pe domnisoara de acolo daca este o greseala sau este cat se poate de adevarata nesimtirea ditamai supermarket-ului. Ea da telefoane peste telefoane si pana la urma vine cu un raspuns cat se poate de naucitor: "Stiti aceasta marire de pret a survenit datorita schimbarii furnizorului". Say what ??? care furnizor ? a lor local ? mondial ? era marca lor cea mai ieftina. Dezamagit plec din Real bodoganind. Cateva zile mai tarziu ma nimeresc pe la celalalt Real (Aradului - ca nu ma stampara necuratul eu am tot jurat ca nu mai calc prin Real) si de curiozitate arunc un ochi spre servetelele umede ... Pretul 2.95 RON. Sa fac icter... rafturile gemeau nu alta si la draq i-am intrebat de furnizor dar nici nu auzisera de asa ceva. Acuma eu tragean o singura concluzie ... eu sunt batut in cap. Ma urc in masina si ma duc inapoi in Real Calea Sagului sa ma conving. Ajung aici si nu mai am cuvinte... pretul scazuse intr-o saptamana la 3.45 RON. Enervat si plin de ciuda ma pun si scriu cateva preturi si merg inapoi in celalalt Real unde le compar si realizez o chestie ce nu ma obseda pana atunci: REAL ARADULUI este mai ieftin decat REAL SAGULUI. Ooookkkk dar de ce? si de ce mama naibii fac preturile asa cum vrea muschiul lor si nimeni nu ii trage la raspundere ??? Oricum ieri am fost pentru ultima oara in Real. De azi mi-am schimbat supermarket-ul. Nu cred ca o sa mai revin vreodata. Adevarul ca incepe sa-mi fie scarba de firmele ce dicteaza preturile, calitatea si tot ce tine de vanzari ... S-auzim de bine!

Sanatatea hoata sau arta de a fi batjocorit

Iata ca vine si septembrie cu ale lui dimineti mai reci, zile placute si copii ce se pregatesc de crese, gradinite sau scoli. Nimeni si nimic nu te poate pregati de emotia unei noi experiente. Noi credeam ca va fi doar aceea de a ne duce fetita la cresa si de a o introduce in comunitate (dupa cum am descoperit ca se numeste stiintific). Pe langa aceasta emotie am descoperit una mult mai traumatizanta si puternica, aceea ca statul nostru nesimtit ne umbla la modul cel mai jegos prin buzunare pe motiv de sanatate, sanatate ce o platim in fiecare luna fara sa fim vreodata lamuriti cum ne sunt cheltuiti acesti bani. Dar sa reluam povestea asa domol cum sade bine omului ce a fost furat si apoi deapana amaraciunea pataniei cu prietenii la un pahar de vorba. Aflam ca pentru introducerea copilului in comunitate avem nevoie de analize pentru noi si fetita. Sunam la medicul de familie sa ne faca trimiterile pentru sange si radiografii pulmonare cu data de 1 septembrie asta asa ca sa fim invingatori in batalia pentru fondurile alocate de preamaritul nostru guvern si care ajung maxim cateva zile de la deblocare (vai de capul romanilor). Zis si facut primim eu si sotia trimiterile si in dimineata zilei de 1 septembrie ne inarmam cu rabdare si pornim spre centrul de radiologie unde urma sa facem radiografiile pulmonare. Ajunsi acolo descoperim cu bucurie ca nu era coada (coada fiind foarte la moda in Romania). Vorbim cu domnisoara despre problema noastra, studiaza trimiterile zambeste si da verdictul: "Stiti pentru introducerea copilului in comunitate nu se aloca fonduri de la Ministerul Sanatatii si va trebui sa platiti aceasta facilitate ...". Eu sa cad sub masa "Sa fac ce ???" zic eu stupefiat, "Deci eu platesc asigurarile de sanatate un sac de bani in fiecare luna din salar dar o radiografie pulmonara nu pot sa o fac gratuit pentru ca un cretin din Bucuresti s-a gandit cum sa mai stoarca bani legal pentru hotiile lor ?" la care domnisoara politicoasa zambeste si imi spune "Imi pare rau cred ca da ..." Si uite asa zicem noi in barba cateva blesteme si ne hotaram sa facem treaba pe bani. Ma uit in portofel si constat ca nu am bani scosi de pe card. Disperat ma uit pe masa cu casa de marcat si constat cu usurare ca exista dispozitivul de plata cu cardul. Ma linistesc, zambesc usurat si ii intind cu incredere cardul tinerei domnisoare. Aceasta la fel de zambitoare se uita in ochii mei si imi spune "Imi pare rau nu se pot face plati cu cardul momentan ... nu avem conexiune cu banca". Va dati seama ca am ramas fara aer. Ne enervam si plecam fara sa ne rezolvam problema, dar mergem la un bancomat si scoatem bani. Ne hotaram sa mergem sa rezolvam cu analizele de sange. Acolo nu va asteptati ca analizele au fost gratuite ... Se uita domnisoara peste hartii: "Aaaaa aveti VDRL pentru introducerea copilului in comunitate, din pacate trebuie sa platiti pentru asta". Oarecum suna ca si cum am fi vinovati pentru asta. Heh... raspusul l-am aflat doar dupa ce am sunat medicul de familie si i-am spus "Stiti data viitoare nu mai dati bilete de trimitere si la altii pentru ca daca specificati (pentru a nu stiu cata oara fraza asta tampita fara de care actele nu sunt valabile) pentru introducerea copilului in comunitate trebuie sa plateasca fiecare analiza" la care medicul ne-a raspuns usor amuzat: "Doreati sa scriu pe trimitere suspecti sifilis sau gonoree ?" "Pai ?" (a venit intrebarea mea), "Pai testul VDRL este pentru bolile cu transmitere sexuala.". Si atunci s-a facut lumina in sat la mine heheheh ma gandeam eu uite cea mai tare metoda de facut bani a statului roman. Atata timp cat nesimtitii astia o sa ne tot intinda capcane si portite prin care sa ne jecmaneasca noi o sa ne afundam din ce in ce mai mult in mocirla lor morala. Este trist ca suntem unde suntem si este si mai trist ca pana la urma tot noi ii tinem in spate si ei ne ranjesc precum hienele. Sunt asemeni diavolilor din povestile bunicilor, acei diavoli din iad ce ne vor chinui etern daca suntem pacatosi. Hehehe sa fie ei oare trimisii lor pe pemant sa ne antreneze pentru ce va sa vina? Dar deajuns cu balacareala religioasa... o sa revin pe subiectul asta cat de curand pentru ca imi da tarcoale o pasarica de mult timp. Dar pana una alta s-auzim de bine!

D'ale romanilor

Zile de vara, toride si nemiscate. In jurul blocului norocul nostru ca avem cativa pomi ce mai scad temperatura cu cateva grade si ofera o oarecare alinare copilasilor ce vor sa se joace pe langa casa. Firi practice cativa parinti am pus mana de la mana si le-am facut un mini loc de joaca: doua leagane, o groapa cu nisip, un cort cu mingiute. Copiii se zbenguie fericiti la umbra si isi vad de ale lor, iar noi parintii stam pe banca la o poveste. Si deodata incepe comedia: din scara cealalta apare o batrana cu o potaie ce tasneste in parculet si langa primul pom plezneste o gramajoara moale de urat mirositor. Babaciunea se face ca nu vede si potaia isi continua nestingherita actiunea subversiva. Fie-mea, o neastamparata si jumatate se repede la sacul de purici sa-l smotoceasca. Baba tipa din toti rarunchii ca Grivei al ei musca. Mie imi sta sangele-n vene si ma reped sa-mi salvez odrasla din ghiarele semimanidanezului. Dupa un strigat o piatra si o lupta scurta javra iese ciufulita din decor si fie-mea intreaga spre usurarea mea. Baba nu se lasa si se rasteste la mine ca ce am io cu sufletelul ei si ca o sa ma dea la melitie ca ii agresez animalu'. Rosu la fata sar in gatul babei ca daca nu ii ia botnita la potaie si daca nu strange gunoaiele dupa ea s-ar putea sa o puna de-o coliva si sa nu mai aiba cui lasa mostenire apartamentul cu 4 camere pe care se incapataneaza sa-l tina zbierand ca sunt cheltuielile prea mari si pensia prea mica.(si mai spunea careva ceva de intelepciune si varsta). In fine, Scapam noi cu bine din aventura asta, vine a doua zi (duminica) ne telefonam sa ne intalnim cu fetele la joaca in fata blocului, coboram si ramanem stupefiati. Cineva, spirit practic, ne-a suflat in timpul noptii cosul de gunoi (improvizat dintr-o cutie de vopsea lavabila) si odata cu el si jumatate din nisipul locului de joaca. Si uite asa m-am ales cu inca o excursie gratuita la Timis dupa cativa saci cu nisip. Si daca cineva a spus ca viata la bloc este floare la ureche ala sigur era invidios ca statea la casa si nu il deranja nimeni. Pana data viitoare, s-auzim de bine.

Eu cui ma adresez?

Din cauza unui defect profesional m-am obisnuit ca atunci cand doresc sa achizitionez ceva, imi fac temele pentru acasa, da bine de tot, iar apoi merg si ma servesc in cunostinta de cauza. De ce povestesc despre asta acum? Deoarece in majoritatea cazurilor cand doresc sa cumpar ceva destul de complex si mai cer si relatii despre acel produs ma lovesc de nonsalanta oamenilor de pe raioane, care intr-o dulce amorteala si nepasare iti explica foarte natural ca produsul respectiv este insotit de o carte tehnica numai buna de citit... adica succes la studiu. Asta se intampla in special in magazinele mari unde personalul este tratat precum sclavul modern si se schimba mai des decat schimbam noi uleiul din tigaia de prajit cartofi. Chestia asta este suparatoare de ambele parti, pe deoparte clienti nervosi si dezinformati pe cealalta parte anagazati neprofesionisti si prost platiti. Pot spune cu mana pe inima ca am vazut si reversul medaliei, asta in magazinele in care angazatii primesc bonificatii in functie de vanzari si in magazinele mici in care patronul este foarte aproape de angajatul sau. In rest, cu parere de rau... este foarte frustrant sa intampini atata indolenta mai ales in aceste vremuri agitate in care un loc de munca se gaseste atat de greu. Poate in alta parte exista metode de a stimula si motiva angajatul din comert... dar in Romania cred ca sunt pur teoretice si speculative. Daca ma insel astept sa ma contraziceti, dar eu raman la parerea ca mai trebuie sa treaca multi ani pana vom reusi sa schimbam mentalitati adanc inradacinate. S-auzim de bine.

Stupiditatea UNICEF

Dupa ce am asistat cu stupefactie la scaderea cu 5 pana la 10 lei a pretului la Pampers zicandu-mi: mai uite ca se mai gandesc si astia la noi cei cu copii in vremurile de criza. Chichita o inteleg abia dupa ce o vad din nou pe "zana" la televizor facand uz de arma ei secreta sa mai stoarca niste bani din buzunarele noastre si asa goale pentru copii defavorizati in numele binecunoscutului UNICEF. Ideea este ca diferenta de pret era exact pretul unui vaccin pentru copii din Africa. Acuma intrebarea mea este de ce nu imi da mie posibilitatea sa donez daca doresc bani catre UNICEF nu sa mi-i ia ei din buzunar atunci cand sunt nevoit sa cumpar pampers pentru fiica mea... Noi nu am avut in tara cateva luni vaccinuri gratuite pentru noii nostri nascuti dar avem sa dam vaccinuri pentru africani care nici nu poti sa bagi mana in foc daca pana la urma la ei sau la cine stie ce sef de factiune militara. In fine, nervozitatea mea a crescut la maxim cand am vazut asta seara un nou clip cum sa ajutam de exemplu unul dintre cei 11 copii a unei familii nevoiase ce locuieste pe camp si nu poate sa mearga la scoala. Hello !!! Eu si sotia mea abia ne-am permis sa ne facem un copil si altii au 11 ??!!@#!! 11 copii ?? ce dracu a fost in mintea lor intunecata mai mult ca sigur de aburii de alcool. Sa-i ajutam pe acesti copii sunt de acord, dar pana la urma de ce nu ia cineva masuri impotriva parintilor ??? De ce se ajunge la situatii de genul asta? Avem o gramada de premianti de care nu stie nimeni si nimeni nu le ofera nici macar o carte sau un sprijin dar noi nuuu... trebuie sa ajutam ciudatii si coloratii echipei ca deh da bine la Comunitatea Europeana... Pana la urma cred ca totusi trebuie sa ne luam inima in dinti si sa nu mai "punem botul" la toti precupetii de vise si sa ne trezim la realitate. Si ramane intrebarea: Pe premiantii nostrii pana la urma cine ii ajuta ??? S-auzim de bine!

Din trafic (part II)

De aceasta data povestea noastra se muta in fata parbrizului, in postura de pieton. Pe buna dreptate mare parte din soferii implicati in trafic sunt ori tampiti ori inconstienti, oricum normalitatea este foarte departe de mintea lor tulbure. Ieri ma plimbam cu sotia si copilul prin jurul blocului si ne pregateam sa trecem strada cand un pieton aflat la 2 metri in fata noastra era sa fie spulberat de un pustan idiot ce gonea cel putin cu 100 de kilometri pe ora. Partea mai trista este ca in dreapta soferului era alta aratare groteasca ce ii striga prin geamul deschis la bietul om speriat un "fraiere!..." cat se poate de normal pentru mintea lui tulburata de prostie. Adevarul este ca daca nu este prea tanar si teribilist implicat in astfel de incidente atunci in mod sigur poti gasi un batran ofticos caruia i se pare ca te misti prea incet pe trecere sau se gandea el ca poate sa te ocoleasca daca tot este masina in miscare; acuma ce conteaza daca te impiedici, hotarasti sa te intorci sau pur si simplu ti-a cazut ceva din mana, ei sunt puternici pentru simplu motiv ca sunt in spatele volanului. Si fara cea mai mica remuscare pot sa spun cu mana pe inima ca ma sperie teribil toti soferii cu numere de CS. Pur si simplu sunt in ceata cund ii vad ce gafe fac si mereu imi incolteste in minte intrebarea: oare asa se face la ei pe tarla sau pur si simplu nu pot mai mult. Cateodata aud replica rautacioasa: "lasa-i mai ca astia si asa nu au mai mult de 2 semafoare acolo la ei..." dar parca tot nu este de ajuns, parca tot nu ma pot linisti avand in vedere ca era sa fiu calcat de cateva ori de haiducii astia pe 4 roti. In fine, datorez scuze acelor soferi care nu se incadreaza in profilul descris mai sus. Cu acestea fiind zise, s-auzim de bine.

Din trafic

De ceva vreme am inceput sa observ un fapt amuzant in traficul autohton. Pe langa binecunoscutele situatii masina mare - om mic (de aici fiecare intelege cum vrea) si nelipsita daca sunt blonda, inghesuita si fitoasa trebuie sa conduc un BMW daca nu un SUV... trebuie sa remarc inca un fapt: lipsa de imaginatie a soferilor dezavantajati de mama natura la capitolul inaltime. De ce lipsa de imaginatie? Pai fratilor care este placerea de a te uita pe sub volan si in caz de doamne fereste sa mori sugrumat de centura de siguranta asta daca nu iti rupe gatul airbag-ul (cam aceleasi motive pentru care il dezactivam pe cel din dreapta soferului atunci cand avem un copil in scaun). Deci, putina minte si o perna sub dos nu numai ca ne-ar salva imaginea dar poate si viata. In tarile de bun simt , asa mai spre vest aceasta situatie este reglementata prin lege, dar la noi daca cei care ar trebui sa faca legile le fac doar pentru ei... Ah si la final de post doua lucruri care ma deprima in traficul autohton, primul ar fi soferii care nu semnalizeaza niciodata si al doi-lea politistii ce vorbesc cu nesimtire la telefoanele mobile in timp ce conduc (cu mesajul ca legea este pentru toti). S-auzim de bine!

Despre nimic

Tot vazand cum merg lucrurile din prost in mai prost m-am gandit ca poate ar fi bine sa folosim pana la urma internetul pe post de loc de dat cu capul. Astfel a incoltit in mintea mea ideea de a creea acest blog cu scopul principal de a lua in ras si a comenta stupizeniile societatii noastre. De aceea vreau sa povestesc lumii atat intamplari personale cat si parerea mea despre ce se mai intampla in tara noastra mare si lata. Sper din tot sufletul ca aceasta pagina sa fie in loc de refulare si relaxare pentru fiecare din voi. Sunteti invitatii mei sa comentati pe marginea oricarui subiect dezbatut.