In ultima zi a anului ...

Atunci cand crezi ca le-ai vazut pe toate in tara noastra mandra vine ceva si mai si pentru a-ti rasturna convingerile. Eram cu familia in drum spre Resita, cand intre Maureni si Ghertinis oprim la bariera sa treaca trenul cu regim privat. Si stam si stam ... in fata gheretei strajuita falnic de personajul insarcinat cu manevrarea barierei fara a vedea nimic interesant. Dupa vreo 10 minute apare trenul, un motor cu patru vagoane isi croia calea printre troienele albe. Aici minunea hehehe ce mai minune, in loc sa-si vada linistit de drum falnicul nostru transportor a oprit exact in mijlocul drumului in fata gheretei, moment in care mecanicul trenului s-a coborat linistit cu o plasa mare in mana i-a inmanant-o prietenului de la ghereta si l-a salutat cu caldura aproape tovaraseste. Mi se parea ireal... jur, pupaturi si imbratisari, schimburi de cadouri la cel mai inalt nivel sub privirile intrigate si din ce in ce mai nervoase ale soferilor ce faceau cuie la bariera ... nu era ceva deosebit dar nici la asta nu ma asteptam... Cum ar fi sa opreasca vaporul la podul Londrei sa dea ceva manipulatorului de la pod in timp ce masinile fac coada asteptand sa treaca ??? Cred ca regina s-ar amuza teribil...
Mecanicul trenului s-a urcat linistit in cabina lui si a pornit garnitura plecand spre o gara mai buna punctand toate insarcinarile primite de la sefi si de acasa .
Acum, intrebarea ce insista sa nu-mi dea pace este: "Cand vom invata ca daca tot mergem la serviciu sa muncim... ce ar fi sa o facem macar asa mai cu tragere de inima si sa nu uitam ca un tren spre exemplu nu este chiar limuzina noastra."
Aceasta a fost povestea mea de final de an. Sper ca a fost pe placul vostru si profit de ocazie sa va urez un calduros "La multi ani!" multa sanatate, fericire si prosperitate familiilor voastre. Si in noul an ce vine s-auzim de bine !

Twas the night before Christmas ...

Din fericire pe langa loviturile primite ca toti romanii in moalele capului momentele de Craciun alaturi de familie sunt minunate si tind sa ne spele toate relele stranse peste an. Copii roiesc in jurul bradului de Craciun in asteptarea Bunului Mos. Mamele trebaluiesc la bucatarie retusand ultimele bucate iar tatii... tatii pregatesc ultimele elemente de decor, masa, tuica si vinul in asteptarea primilor musafiri. Soneriile se inrosesc iar usile bubuie in bataile colindatorilor mai mult sau mai putin pregatiti pentru evenimentul din seara de ajun. Fica mea topaie in jurul bradului si striga fericita "Mosul, Mosul, ho ho ho!". O petarda ratacita bubuie intre blocuri. Batai in usa si un baritonal "Ho ho ho". Deschid usa Mosului incarcat de ani si cadouri si de pe casa scarilor ma izbeste un miros de friptura si cozonaci. Pentru a nu stiu cata oara imi repet in gand: "romanul a ajuns la fundul sacului dar tot isi rupe de pe suflet si pregateste cate ceva de sarbatori." Da, am vazut parcari neincapatoare la supermarket-uri, bani aruncati cu nemiluitape brazi, lupta intre curentele de opinii - daca nu-mi miroase in casa a brad nu-i Craciunul, impotriva - bradul de plastic nu are moarte si asa scap si de o cheltuiala. Acum, in ambele sensuri exista si o chestiune de marketing dar oricum o iei tot castiga cineva acolo in intuneric asa ca Dumnezeu cu mila si omul cu pofta! Mosul isi face bland datoria, copii sunt fericiti, despacheteaza cadourile cu sclipiri vii in ochi si ciocoteli de bucurie pasind cu incredere spre un nou inceput. Si uite s-a mai dus un Craciun cu magia si linistea specifica. Ne pregatim de un nou an poate mai bun, poate mai rau ... cine stie ramane sa vedem. La multi ani si s-auzim de bine in anul ce va sa vie !