Eu cui ma adresez?

Din cauza unui defect profesional m-am obisnuit ca atunci cand doresc sa achizitionez ceva, imi fac temele pentru acasa, da bine de tot, iar apoi merg si ma servesc in cunostinta de cauza. De ce povestesc despre asta acum? Deoarece in majoritatea cazurilor cand doresc sa cumpar ceva destul de complex si mai cer si relatii despre acel produs ma lovesc de nonsalanta oamenilor de pe raioane, care intr-o dulce amorteala si nepasare iti explica foarte natural ca produsul respectiv este insotit de o carte tehnica numai buna de citit... adica succes la studiu. Asta se intampla in special in magazinele mari unde personalul este tratat precum sclavul modern si se schimba mai des decat schimbam noi uleiul din tigaia de prajit cartofi. Chestia asta este suparatoare de ambele parti, pe deoparte clienti nervosi si dezinformati pe cealalta parte anagazati neprofesionisti si prost platiti. Pot spune cu mana pe inima ca am vazut si reversul medaliei, asta in magazinele in care angazatii primesc bonificatii in functie de vanzari si in magazinele mici in care patronul este foarte aproape de angajatul sau. In rest, cu parere de rau... este foarte frustrant sa intampini atata indolenta mai ales in aceste vremuri agitate in care un loc de munca se gaseste atat de greu. Poate in alta parte exista metode de a stimula si motiva angajatul din comert... dar in Romania cred ca sunt pur teoretice si speculative. Daca ma insel astept sa ma contraziceti, dar eu raman la parerea ca mai trebuie sa treaca multi ani pana vom reusi sa schimbam mentalitati adanc inradacinate. S-auzim de bine.

Stupiditatea UNICEF

Dupa ce am asistat cu stupefactie la scaderea cu 5 pana la 10 lei a pretului la Pampers zicandu-mi: mai uite ca se mai gandesc si astia la noi cei cu copii in vremurile de criza. Chichita o inteleg abia dupa ce o vad din nou pe "zana" la televizor facand uz de arma ei secreta sa mai stoarca niste bani din buzunarele noastre si asa goale pentru copii defavorizati in numele binecunoscutului UNICEF. Ideea este ca diferenta de pret era exact pretul unui vaccin pentru copii din Africa. Acuma intrebarea mea este de ce nu imi da mie posibilitatea sa donez daca doresc bani catre UNICEF nu sa mi-i ia ei din buzunar atunci cand sunt nevoit sa cumpar pampers pentru fiica mea... Noi nu am avut in tara cateva luni vaccinuri gratuite pentru noii nostri nascuti dar avem sa dam vaccinuri pentru africani care nici nu poti sa bagi mana in foc daca pana la urma la ei sau la cine stie ce sef de factiune militara. In fine, nervozitatea mea a crescut la maxim cand am vazut asta seara un nou clip cum sa ajutam de exemplu unul dintre cei 11 copii a unei familii nevoiase ce locuieste pe camp si nu poate sa mearga la scoala. Hello !!! Eu si sotia mea abia ne-am permis sa ne facem un copil si altii au 11 ??!!@#!! 11 copii ?? ce dracu a fost in mintea lor intunecata mai mult ca sigur de aburii de alcool. Sa-i ajutam pe acesti copii sunt de acord, dar pana la urma de ce nu ia cineva masuri impotriva parintilor ??? De ce se ajunge la situatii de genul asta? Avem o gramada de premianti de care nu stie nimeni si nimeni nu le ofera nici macar o carte sau un sprijin dar noi nuuu... trebuie sa ajutam ciudatii si coloratii echipei ca deh da bine la Comunitatea Europeana... Pana la urma cred ca totusi trebuie sa ne luam inima in dinti si sa nu mai "punem botul" la toti precupetii de vise si sa ne trezim la realitate. Si ramane intrebarea: Pe premiantii nostrii pana la urma cine ii ajuta ??? S-auzim de bine!

Din trafic (part II)

De aceasta data povestea noastra se muta in fata parbrizului, in postura de pieton. Pe buna dreptate mare parte din soferii implicati in trafic sunt ori tampiti ori inconstienti, oricum normalitatea este foarte departe de mintea lor tulbure. Ieri ma plimbam cu sotia si copilul prin jurul blocului si ne pregateam sa trecem strada cand un pieton aflat la 2 metri in fata noastra era sa fie spulberat de un pustan idiot ce gonea cel putin cu 100 de kilometri pe ora. Partea mai trista este ca in dreapta soferului era alta aratare groteasca ce ii striga prin geamul deschis la bietul om speriat un "fraiere!..." cat se poate de normal pentru mintea lui tulburata de prostie. Adevarul este ca daca nu este prea tanar si teribilist implicat in astfel de incidente atunci in mod sigur poti gasi un batran ofticos caruia i se pare ca te misti prea incet pe trecere sau se gandea el ca poate sa te ocoleasca daca tot este masina in miscare; acuma ce conteaza daca te impiedici, hotarasti sa te intorci sau pur si simplu ti-a cazut ceva din mana, ei sunt puternici pentru simplu motiv ca sunt in spatele volanului. Si fara cea mai mica remuscare pot sa spun cu mana pe inima ca ma sperie teribil toti soferii cu numere de CS. Pur si simplu sunt in ceata cund ii vad ce gafe fac si mereu imi incolteste in minte intrebarea: oare asa se face la ei pe tarla sau pur si simplu nu pot mai mult. Cateodata aud replica rautacioasa: "lasa-i mai ca astia si asa nu au mai mult de 2 semafoare acolo la ei..." dar parca tot nu este de ajuns, parca tot nu ma pot linisti avand in vedere ca era sa fiu calcat de cateva ori de haiducii astia pe 4 roti. In fine, datorez scuze acelor soferi care nu se incadreaza in profilul descris mai sus. Cu acestea fiind zise, s-auzim de bine.

Din trafic

De ceva vreme am inceput sa observ un fapt amuzant in traficul autohton. Pe langa binecunoscutele situatii masina mare - om mic (de aici fiecare intelege cum vrea) si nelipsita daca sunt blonda, inghesuita si fitoasa trebuie sa conduc un BMW daca nu un SUV... trebuie sa remarc inca un fapt: lipsa de imaginatie a soferilor dezavantajati de mama natura la capitolul inaltime. De ce lipsa de imaginatie? Pai fratilor care este placerea de a te uita pe sub volan si in caz de doamne fereste sa mori sugrumat de centura de siguranta asta daca nu iti rupe gatul airbag-ul (cam aceleasi motive pentru care il dezactivam pe cel din dreapta soferului atunci cand avem un copil in scaun). Deci, putina minte si o perna sub dos nu numai ca ne-ar salva imaginea dar poate si viata. In tarile de bun simt , asa mai spre vest aceasta situatie este reglementata prin lege, dar la noi daca cei care ar trebui sa faca legile le fac doar pentru ei... Ah si la final de post doua lucruri care ma deprima in traficul autohton, primul ar fi soferii care nu semnalizeaza niciodata si al doi-lea politistii ce vorbesc cu nesimtire la telefoanele mobile in timp ce conduc (cu mesajul ca legea este pentru toti). S-auzim de bine!

Despre nimic

Tot vazand cum merg lucrurile din prost in mai prost m-am gandit ca poate ar fi bine sa folosim pana la urma internetul pe post de loc de dat cu capul. Astfel a incoltit in mintea mea ideea de a creea acest blog cu scopul principal de a lua in ras si a comenta stupizeniile societatii noastre. De aceea vreau sa povestesc lumii atat intamplari personale cat si parerea mea despre ce se mai intampla in tara noastra mare si lata. Sper din tot sufletul ca aceasta pagina sa fie in loc de refulare si relaxare pentru fiecare din voi. Sunteti invitatii mei sa comentati pe marginea oricarui subiect dezbatut.