Vai de simbolurile noastre ...

         Asa cum am promis revin cu povestea plecarii mele la Sibiu.  Si incerc sa o fac in aceasta seara minunata si calduroasa de iulie, la un pahar de bere gandindu-ma cum o sa savurati voi, dragii mei cititori aceast poveste.
          Intamplarea noastra incepe intr-o dimineata oarecare de luni, pe la ora 4 si un pic cand am chemat taxiul sa ma duca la Gara de Nord din Timisoara. Trecusera mai bine de 6 ani de cand nu mai vizitasem Gara de Nord. Biletele erau de la agentie, tiparite cu toate informatiile pe ele, mi-am spus ca CFR-ul facuse minuni nu gluma sa ajunga la standardele astea. Plin de curaj urez o zi minunata la taximetrist si o pornesc spre gara. Nu ajung sa urc scarile si un tip dubios se apropie de mine: "Sefu... un taxi pentru matale ?". Imi zic "Serios ????? Asta-i orb nu vede ca plec ? Adica intru in gara nu ies ???" Ii arunc o privire ucigatoare si pornesc plin de elan in sala mare a garii gata sa ma uit  pe tabela ce prezinta plecarile si sosirile convins fiind ca tipul nu si-a baut cafeaua. Imi ridic privirea spre tabela sa vad la ce linie imi soseste trenul de Sibiu. Ma opresc descumpanit parca izbindu-ma de un zid. Tabela usor dezmembrata era plina de praf si oarecum oarba ma privea intr-o ocheada hada si plina de paianjeni. Arunc cateva priviri imprejur... Doi oameni la un ghiseu isi luau biletele si se contopeau in peisajul dezolant aproape postapocaliptic. Intr-un colt un aurolac isi savura zeama magica intre zambete si chicoteli. Mirosul de urina impregna fiecare adiere de vant. Imi fac curaj si-mi spun in barba "Lasa ca la iformatii tot aflu ce ma intereseaza...". Si cu pasi hotarati o pornesc spre biroul de Informatii Gara. Tot asa de repede ma si opresc in fata grotescului evident. Ghiseul era capitonat cu ziare. Tipenie de om nu se vedea in jurul lui. Am simtit un val de neliniste si ma asteptam din clipa in clipa sa ma trezesc cu vreo gasca de zombi calare peste mine exact ca si in celebrul Rezident Evil. Atmosfera concura cu succes cu aceea din film, asa ca am zis sa iau o gura de aer proaspat de pe peron pana nu si-o face aparitia vreo gasca de mancatori de carne umana.
           Odata ajuns pe peron vad la linia 3 un tren cu placi electronice pe care palpaia un scris anemic "Bucuresti Nord - Timisoara Nord". Imi spun "Ahaaa tablite electronice la vagoane hai mai ca nu-i chiar asa de rau...". Nu-mi termin gandul ca trenul dispare in peisaj. Vad un palc de oameni la aceeasi linie 3 si ma grabesc sa ma alatur lor in speranta ca daca totusi ne ataca vreo gasca de zombi o sa am pe cine sa arunc in fata pana sa ma insface vreunul (hehehehe).
           La un moment dat vad un mester de pe la CFR tras la costumul traditional si eu mai tampit intreb ca filozoful: "Domule draga trenul Inter regio 1621 la ce linie trage ?". Usor descumpanit omul se uita cu o privire tampa la mine si ma repede: "Cineee ?". La care eu sec: "Siubiu dom'le, Sibiu ". Se lumineaza la fata... imi spun "Gata asta este l-am nimerit, omu' asta ma scoate din criza...". "Toate trenurile trag la linia 1 asa ca si ala trebuie sa vina tot acolo..." si s-a facut nevazut in noapte. Merg la linia 1 si astept.... Ma uit pe bilete, plecarea la 5 si 20 era ora 5.... Apare un tren, vestitele Sageti Albastre(acum intre noi fie vorba niste tramvaie putin mai mari), format din doua vagoane pe cel din fata scriind Satu Mare. Trage la linia 1... Imi zic: "Acuma las-o la naiba nu are cum sa fie trenul meu ca scrie Satu Mare pe placa.... dar nici nu are cum sa nu fie ca in 20 de minute trebuie sa plece trenul meu de pe aici si nici nu a aparut ...". Salvarea vine de la un serif stelar (controlor de bilete), il ochesc si ma duc tinta la el cu biletele in mana apelandu-l cu binecunoscutul apelativ "sefule asta-i trenu' de Sibiu?". Omu' se uita pe bilete si zice: "Vagonul din spate este Sibiul, ala din fata este Satu Mare". Si pleaca... va inchipuiti ca panica disparuse dar cumpatul meu inca nu isi reintrase in albie. Ma gandeam cata tampenie si aroganta poate sa genereze aceasta situatie??? Raspuns: "Nu destula ..."
             Probabil va intrebati de ce ... Pai lovitura finala mi-a fost data de o banalitate. Ma urc in vagon si ma intreb... in tramvaiul asta unde naiba sunt locurile de clasa 1 ca toate par la fel. Hopa fii atent apare nasu'. ma duc iarasi tinta la el si-i cer explicatii cu mai mult curaj ca deh, se facuse lumina de la neoanele din vagon. La care el plin de seninatate imi arata langa o usa vreo 8 scaune care erau tapizate cu rosu nu cu albastru ca toate celelalte spunandu-mi ca aceea este clasa 1. deci diferenta de clasa era data de diferenta de culoare a panzei scaunelor imi spun... Profuuuund.... Ma multumesc oarecum cu raspunsul si imi ocup locul sperand ca cei 310 kilometri si cele aproape 8 ore !!!!!!!!!!! se vor scurge suficient de repede pentru mine.
           Cam aceasta a fost povestea Garii de Nord... Pacat, mare pacat... Dar pana s-o destepta vreunul ca nu echipa de fotbal inseamna totul in Timisoara... s-auzim de bine !

Suntem o tara mica, dar amuzanta.

            Desi am lipsit o buna bucata de vreme de pe acest blog, nu pot spune ca nu am avut destule peripetii. Sper sa va pot promite ca aceasta este o revenire in forta si nu va voi dezamagi.
           Saptamanile trecute ma intorceam din delegatie aflandu-ma in frumoasa gara din Sibiu. Curata, renovata, o adevarata bijuterie a fostei capitale culturale europene. Caldura mare... Ma gandeam cu groaza ca trenul vine de la Bucuresti, restrictii de circulatie, caldura insuportabila. De frica mi-am mai luat doi litri de apa si m-am dedulcit la ultimul numar de "Stiinta si tehnica". Lumea se aduna pe peron, apar si doi biciclisti ce traversau tara, cand cu 10 minute inainte sa apara trenul nemuritoarea melodie si vocea nonotona si fada a doamnei ne anunta ca trenul are o intarziere de 20 de minute. Uffff.... Doar atat ?  Am scapat ieftin, imi zic in sinea mea... Ma apuc sa citesc, nu trec 10 sau 15 minute si din nou doamna noastra aducatoare de vesti proaste ne anunta ca datorita cumulului de factori (caldura excesiva si lucrarile la calea ferata) au determinat o intarziere de inca 40 de minute. No ase da ... imi spun eu. parca mai vi de-acasa. Niciodata nu m-a dezamagin CFR-ul, asa ca de ce sa inceapa sa o faca acum? Toropit de caldura si vesti proaste ma intepenesc langa bagaje (toate bancile erau rupte, cadrele metalice stand hade marturie a unui lux pe care nu-l meritam) si ma adancesc in lectura. niciodata nu am avut un spor mai mare la citit...
          Din neant, anuntul a venit sec: "Trenul Inter Regio cu numarul bla bla cu destinatia Timisoara intra in gara la linia 3, va rugam eliberati linia ..." Woooow, imi spun, m-am scos. Chiar trece timpul nu gluma. Toti ne foiam, ne pregateam, trageam de bagaje ca trenul nu sta prea mult in gara... Si stam, stam, absolut nici o miscare. Apoi io auzisem de Fata Morgana dar nu pe invers.... Unde-i trenul? se auzea un murmur la nivelul peronului .... Dupa ce au trecut vreo 15 minute de neliniste s-a auzit din nou melodia peronului. Jubilam in sinea mea, CFR-ul nu o sa se dezminta nici de data asta.... o sa ne serveasca o intarziere de o sa intepenim acolo, sa vezi de nu, imi spun eu. Un nou anunt: "Trenul Inter Regio cu numarul bla bla cu destinatia Timisoara paraseste gara de la linia 3, va rugam urcati in vagoane ...".  Va jur ca la asta nu ma asteptam nici unul dintre noi. Cativa ne uitam hipnotizati la sinele de tren, am izbucnit in ras, unul dintre biciclisti striga spre impiegatul de miscare "Apoi zi-i la doamna sa scoata capul pe fereastra ca io nu vad nici un tren". Rumoare pe peron. Pe langa situatia amuzanta ma gandeam cu groaza ca trenul asta n-o sa mai vina niciodata sau in cel mai bun caz cu o megaintarziere. Abia la a treia incercare doamna noastra a reusit sa ne aduca trenul la peron, dupa inca vreo 25 de minute de intarziere.
             Am tinut mortis sa va impartasesc aceasta experienta pentru ca de mult nu am mai circulat cu trenul, dar situatia nu s-a schimbat mai deloc. Oricum pana la noi aventuri s-auzim de bine !

Cand nevoile unuia ... sau moartea patriotismului.

''The needs of the many outweigh the needs of the few or one.''
(''Nevoile multimii depasesc nevoile catorva sau a unuia.')'

                                                                       Mr. Spock (Leonard Nemoy)


"Ponta şi Năstase au votat împotriva legii prin care se interzice cămătăria în România. Fără argumente juridice, cei doi lideri ai PSD au fost contra doar pentru că sunt în opoziţie."
                                                                       Sursa EVZ.
             Desi celebra fraza a fost rostita de un personaj din capitolul SF, pare potrivita exact pentru o situatie SF. Neabordand situatia din punct de vedere politic acesti omuleti simpatici pusi de noi sa ne reprezinte interesele (cica) ne confirma inca odata ca poseda o agenda proprie neavand nici o apasare la nevoile si interesele poporului ce le pune painea-n mana. Da exact pentru ca ei pana la urma sunt platiti de noi sa ne reprezinte (din nou cica) pe noi si interesele noastre, nu grija fata de pozitia lor (suntem in opozitie deci suntem Gica contra la orice misca puterea).
            Atitudinea aceasta ne arata neputinta de a depasi statutul de copil in groapa de nisip racnind din toti rarunchii: "Mamiiiiii fetita asta mi-a luat greblutaaaaaaaaaaa !!!!".
            Privita din unghiul la care s-au raportat ei, situatia se prezinta in felul urmator: ei respectand dorinta si interesele populatiei s-au gandit ca daca scot camataria inafara legii, cotribuabilii o sa aiba de suferit, populatia o sa moara de foame si le va merge din ce in ce mai rau.... Oare domnilor? sau va este frica de prietenii vostrii ce s-ar vedea de cealalta parte a gardului? Si apoi domnilor doriti sa ajungeti la putere? Sa incepeti din nou cu masurile populiste care oricum sunt platite din banii contribuabililor sa va umpleti din nou visteria exagerat de  saracita de lipsa de access la banul public? Ce sa mai vorbim de lipsa de patriotism, sentiment ce este inexistent in politica romaneasca de o perioada buna de timp. Domule Ponta adevarul este ca eu nu v-as lasa sa conduceti nici macar o ferma de melci pentru ca ati fii in stare sa-i hraniti cu biscuiti si ar ramane fara mucus. Sa stiti ca goana domneavoastra dupa capital social dauneaza grav imaginii, dar defapt nu grav, total. Nu mi-e rusine nici cu cei din actuala guvernare, dar dumneavoastra sunteti laitmotivul expresiei "din lac in put".
           In speranta ca lumea (nu cei vizati pentru ca sunt irecuperabili) se va destepta s-auzim de bine !

Taxa de autostrada sau scopul scuza mijloacele.

               "Autostrăzile ar putea fi taxate din 2013. Asta a declarat Anca Boagiu, ministrul Transporturilor, într-un interviu acordat ziarului Ziua de Constanţa. Primele autostrăzi fiind Bucureşti-Constanţa, Bucureşti-Piteşti. Potrivit agerpres, Anca Boagiu a declarat că această taxă există în mai toate statele europene şi românii care au ieşit afară din ţară ştiu foarte bine."
                                                  sursa: Libertatea

               Acestea fiind declaratiile doamnei Boagiu, nu stiu a cata oara in acest an, aruncand in vant vorbe trunchiate de genul: "această taxă (de autostrada) există în mai toate statele europene şi românii care au ieşit afară din ţară ştiu foarte bine.". Apoi stimata doamna Boagiu eu sunt unul dintre romanii care au calatorit si altundeva decat in acesta tara in care continuati in mod evident si explicit sa va bateti joc de noi si declaratia dumneavoastra este doar pe jumatate adevarata si are tendinte de manipulare a constiintei publice... asa doar ca prostii sa doarma bine noaptea. De ce mama dracului nu aveti taria de caracter sa recunoasteti ca in Ungaria si Austria (asta facand referire doar la doi dintre vecinii nostri intr-ale comunitatii) se plateste taxa de autostrada intitulata "Vigneta" si nici o taxa pentru drumurile publice. Deci romanii care au iesit afara din tara v-ar ruga respectuos sa nu-i mai luati ca martori mincinosi pentru a va sustine aceasta cauza. Sau ati putea sa va cereti scuze pentru declaratii mincinoase. Sau mai bine, multumind pe toata lumea, platim si noi "Vigneta" pentru autostrazi si nu mai platim celebra rovinieta. Pai cum? O sa platim si cei 25% taxa de dum inclusa in pretul benzinei, o sa platim si cei 20 si ceva de euro rovinieta si sa mai platim si taxa de autostrada ca deh asa-i in statele europene. Deci tanti ? La cati bani colectati pentru drumuri ar trebui sa avem sosele de vis, semnalizata fiecare zona, autostrazi peste autostrazi, centuri ale oraselor. Si avem ? Dar platim !!! Si inca platim cu varf si indesat.
                    Concluzia finala este ca daca infloriturile prezente in declaratiile dumneavoastra se vor materializa eu unul va spun sincer ca nu am de gand sa platesc cei cativa euro pe care planuiti sa mi-i cereti ca sa zbor pe autostrada Timisoara - Arad (care apropos incepe pe la 15 kilometri de Timisoara si trece pe langa blocurile aradenilor deci uite iara cum va bateti joc de noi cei din Timisoara care va platim taxe la bugetul de stat de ar trebui sa o fi facut tot in regim de "centura a Timisoarei"). Mai bine merg eu linistit ca tot omul tot pe la Cenad si imi vad de ale mele si pierd o ora din viata mea (merita sa fac asta doar la gandul ca banii respectivi vor ramane in buzunarul meu). Pana atunci s-auzim de bine !

Omul sfințește locul

Litoralul ... ultima frontiera ... Aceasta a fost călătoria de anul acesta, pentru a ne redescoperi litoralul romanesc, spre a pătrunde curajoși acolo unde nu multi se înghesuie. Sfârșit de august însorit, mașinuța înainta sprintena pe drumurile patriei, mai mult au mai putin bune. Totul a fost excelent pana la centura Bucureștiului care s-a dovedit a fi o adevărată capcana a nervilor. Traversam alene și restul drumului, plătim cuminți taxa de pod și ne apropiem repejor de litoral. Minunea a continuat și la cazare, totul a mers bine, locul așezat frumos, curățenie pe străduțe, muzica, forfota, atmosfera de vacanta. Ma chinuiam sa găsesc ceva, sa am motiv de cârcotit și nu găseam, începusem sa fiu din ce în ce mai entuziast în ciuda bârfelor auzite, cum ca am sa regret aceasta aventura. Simțeam ca totuși ceva o sa-mi distrugă speranța de a fi în sfârșit satisfăcut de litoralul nostru. Confirmarea a venit mai curând decât ma așteptam. Am ieșit sa ne plimbam prin stațiune, multa lume, tarabe peste tot, forfota mare fericire și multa multa culoare. Aroma și culoarea locului au fost zdruncinate din temelie de prima interacțiune cu băștinașii. Acei minunați oameni ai locului care în alte părți (Grecia, Turcia, Muntenegru s.a.m.d.) se înghesuie radiind de fericire sa-ți satisfacă toate poftele și sa-ți scoată elegant și ultimul cent din portofel, legal oferindu-i și luna de pe cer. Ei bine, litoralul nostru este populat cu personaje cu un caracter atât de colorat a căror suflet nu este comerțul ci pofta de îmbogățire rapida, iar clientul lor nu este turistul ci banul. Răceala și indolenta din privirile celor care iți vând diferite produse te fac sa te simți ca și cum i-ai fi furat marfa din raft nu i-ai fi plătit oricum un preț super-umflat deja. Asta este deja alta poveste cu preturile ... Pai cum poți sa ceri dublu pe strugurii care cresc la 10 kilometri de plaja ??? Sau dacă iți cumperi o cafea sa ți se spună ca nu poate sa-ți dea un pliculeț de zahar în plus ca sunt numărate și poate sa dea doar câte 2 pliculețe de persoana ... Grecul și-ar da și cămașa de pe el dacă are convingerea ca poate scoate bănuți de la tine și te vei întoarce și maine tot la el. Romanul în schimb trăiește cu impresia ca iți face un mare serviciu dacă el se sacrifica sa stea lângă aparatul de făcut gogoși sa ți le vândă. Si dacă nu-ți convine ridica și o sprânceana trimițăndu-te unde ți-e mai bine.
Cert lucru, romanul nu-i făcut sa fie comerciant. Romanul cameleonic poate fi orice dar prin venele lui în mod singur nu curge sânge de comerciant. Asa ca pana în momentul în care nu vom înceta sa ne prefacem ca ne pasa de litoral și nu vom începe sa simțim pentru turiști eu îmi voi lua familia și voi merge acolo unde oamenii zâmbesc și te tratează ca pe cel ce le va face ziua de maine mai buna. Pana când atitudinea mioritica nu va dispărea din nisipul romanesc, pașii mei vor calcă pe alte meleaguri, mereu dorindu-și sa se reîntoarcă pe nisipurile unde toți ne-am construit castelele copilăriei alături de părintii noștri. Trist dar în țara în care se poate din ce în ce mai mult noi primim din ce în ce mai putin. S-auzim de bine !

Caldura halucinanta ...

Zile toride de iulie. Blocurile de 10 etaje si asfaltul Timisoarei s-au incins pana la limita maxima a tolerantei umane. Era o zi de duminica si stateam pe banca in fata blocului luptandu-ma cu soarele ce-mi intra neiertator si dureros in ochi. Ucigator de incet asemeni unui melc termonuclear se apropia de culmea blocului de peste drum trezind in mine speranta unei umbre aducatoare de racoare si liniste oculara. Cand minunea era sa se produca si o ultima sageata arzatoare ravasea culmea blocului vecin intr-o explozie de culoare, am auzit o forfota ireala la usa blocului. Pe masura ce raza de soare disparea si umbra isi facea simtita prezenta, forfota s-a intensificat si s-a transfromat intr-un vuiet de vorbe ragusite si bastoane, chicoteli si tarsaituri. Brusc m-a sagetat un gand, apoi un fior...
Aveam in fata o scena desprinsa din "I am legend" a lui Will Smith in care el era unicul supravietuitor umana intr-o lume postapoliptica populata cu monstrii ce ieseau abia dupa lasarea intunericului. Oricat de ireal ar parea, scena era trasa la indigo. Linistea eroului nostru era tulburata de forfota creaturilor imdeiat ce ultima raza de soare trecea de linia orizontului intr-o adevarata explozie de lumina si culoare. Tot asa si octogenarele mele isi au ceasul biologic si reactiile perfect sincronizate cu miscarile soarelui si nici nu am apucat sa ies din reverie ca bancile din fata blocului s-au umplut si linitea serii a fost inlocuita de forfota galagioasa a vanatoarelor mele de racoare. Brusc proaspat metamorfozatele creaturi ale noptii si-au intrat fericite in drepturi si au inceput sa-si intinda galagioase vorbele pline de culoare si farmec aparte. Dar despre asta vom povesti alta data si tot ce va pot ura este s-auzim de bine!

Sa ne traiasca inaintasii !!!

Bunicii nostri aveau o cu totul alta conceptie despre deplasarea vehicolelor cu tractiune animala. Le era la indemana, mai comod si asa invatasera si ei la randul lor de la parinti ca deh doar domnii de la oras aveau masina. Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva animalelor, nu am nimic impotriva deplasarii lor pe drumurile publice dar am de comentat impotriva incuiatilor lipsiti de imaginatie ce nu stiu regulile elementare de bun simt a conditiilor de deplasare in spatiul public alaturi de un animal. Trimiterea la bunicii nostri nu a fost intamplatoare, ei erau mult mai practici si inventivi decat actualii posesori de animale de tractiune. Ca sa va dumiriti o sa va povestesc o intamplare petrecuta mai deunazi cand ma intorceam acasa peste mult vestitul pod din Calea Sagului reabilitat cu atata chin. Pe ditamai podul drumului european ce strabate Timisoara de la un capat la celalalt se deplasa linistita o caruta cu cai. Hai sa spunem nimic deosebit pana la punctul in care pe jumatate din suprafata carosabila incep sa curga minunatii bulgarasi de ingrasamant bio proaspat produs de esapamentele ecvestre. Mie personal mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa li se permita posesorilor de carute astfel de marlanii. In scopul colectarii gunoiului pentru ingrasarea pamantului stra stra strabunicii nostri au geniala idee de a adauga o bucata de material ce trecea exact pe sub coada animalului si astfel tot bioingrasamantul cadea lin fara a se pierde nici macar un strop. Dar bineinteles ca lucrurile bune intotdeauna se pierd in timp si gradul de indolenta creste invers proportional cu gradul de cultura. Acum eu inca incerc sa mai trag semnale de alarma, constant si sper sa nu ma opresc aici. Iar pentru toti cei care ma citesc multe multumiri, va astept cu comentarii si s-auzim de bine!