Cand nevoile unuia ... sau moartea patriotismului.

''The needs of the many outweigh the needs of the few or one.''
(''Nevoile multimii depasesc nevoile catorva sau a unuia.')'

                                                                       Mr. Spock (Leonard Nemoy)


"Ponta şi Năstase au votat împotriva legii prin care se interzice cămătăria în România. Fără argumente juridice, cei doi lideri ai PSD au fost contra doar pentru că sunt în opoziţie."
                                                                       Sursa EVZ.
             Desi celebra fraza a fost rostita de un personaj din capitolul SF, pare potrivita exact pentru o situatie SF. Neabordand situatia din punct de vedere politic acesti omuleti simpatici pusi de noi sa ne reprezinte interesele (cica) ne confirma inca odata ca poseda o agenda proprie neavand nici o apasare la nevoile si interesele poporului ce le pune painea-n mana. Da exact pentru ca ei pana la urma sunt platiti de noi sa ne reprezinte (din nou cica) pe noi si interesele noastre, nu grija fata de pozitia lor (suntem in opozitie deci suntem Gica contra la orice misca puterea).
            Atitudinea aceasta ne arata neputinta de a depasi statutul de copil in groapa de nisip racnind din toti rarunchii: "Mamiiiiii fetita asta mi-a luat greblutaaaaaaaaaaa !!!!".
            Privita din unghiul la care s-au raportat ei, situatia se prezinta in felul urmator: ei respectand dorinta si interesele populatiei s-au gandit ca daca scot camataria inafara legii, cotribuabilii o sa aiba de suferit, populatia o sa moara de foame si le va merge din ce in ce mai rau.... Oare domnilor? sau va este frica de prietenii vostrii ce s-ar vedea de cealalta parte a gardului? Si apoi domnilor doriti sa ajungeti la putere? Sa incepeti din nou cu masurile populiste care oricum sunt platite din banii contribuabililor sa va umpleti din nou visteria exagerat de  saracita de lipsa de access la banul public? Ce sa mai vorbim de lipsa de patriotism, sentiment ce este inexistent in politica romaneasca de o perioada buna de timp. Domule Ponta adevarul este ca eu nu v-as lasa sa conduceti nici macar o ferma de melci pentru ca ati fii in stare sa-i hraniti cu biscuiti si ar ramane fara mucus. Sa stiti ca goana domneavoastra dupa capital social dauneaza grav imaginii, dar defapt nu grav, total. Nu mi-e rusine nici cu cei din actuala guvernare, dar dumneavoastra sunteti laitmotivul expresiei "din lac in put".
           In speranta ca lumea (nu cei vizati pentru ca sunt irecuperabili) se va destepta s-auzim de bine !

Taxa de autostrada sau scopul scuza mijloacele.

               "Autostrăzile ar putea fi taxate din 2013. Asta a declarat Anca Boagiu, ministrul Transporturilor, într-un interviu acordat ziarului Ziua de Constanţa. Primele autostrăzi fiind Bucureşti-Constanţa, Bucureşti-Piteşti. Potrivit agerpres, Anca Boagiu a declarat că această taxă există în mai toate statele europene şi românii care au ieşit afară din ţară ştiu foarte bine."
                                                  sursa: Libertatea

               Acestea fiind declaratiile doamnei Boagiu, nu stiu a cata oara in acest an, aruncand in vant vorbe trunchiate de genul: "această taxă (de autostrada) există în mai toate statele europene şi românii care au ieşit afară din ţară ştiu foarte bine.". Apoi stimata doamna Boagiu eu sunt unul dintre romanii care au calatorit si altundeva decat in acesta tara in care continuati in mod evident si explicit sa va bateti joc de noi si declaratia dumneavoastra este doar pe jumatate adevarata si are tendinte de manipulare a constiintei publice... asa doar ca prostii sa doarma bine noaptea. De ce mama dracului nu aveti taria de caracter sa recunoasteti ca in Ungaria si Austria (asta facand referire doar la doi dintre vecinii nostri intr-ale comunitatii) se plateste taxa de autostrada intitulata "Vigneta" si nici o taxa pentru drumurile publice. Deci romanii care au iesit afara din tara v-ar ruga respectuos sa nu-i mai luati ca martori mincinosi pentru a va sustine aceasta cauza. Sau ati putea sa va cereti scuze pentru declaratii mincinoase. Sau mai bine, multumind pe toata lumea, platim si noi "Vigneta" pentru autostrazi si nu mai platim celebra rovinieta. Pai cum? O sa platim si cei 25% taxa de dum inclusa in pretul benzinei, o sa platim si cei 20 si ceva de euro rovinieta si sa mai platim si taxa de autostrada ca deh asa-i in statele europene. Deci tanti ? La cati bani colectati pentru drumuri ar trebui sa avem sosele de vis, semnalizata fiecare zona, autostrazi peste autostrazi, centuri ale oraselor. Si avem ? Dar platim !!! Si inca platim cu varf si indesat.
                    Concluzia finala este ca daca infloriturile prezente in declaratiile dumneavoastra se vor materializa eu unul va spun sincer ca nu am de gand sa platesc cei cativa euro pe care planuiti sa mi-i cereti ca sa zbor pe autostrada Timisoara - Arad (care apropos incepe pe la 15 kilometri de Timisoara si trece pe langa blocurile aradenilor deci uite iara cum va bateti joc de noi cei din Timisoara care va platim taxe la bugetul de stat de ar trebui sa o fi facut tot in regim de "centura a Timisoarei"). Mai bine merg eu linistit ca tot omul tot pe la Cenad si imi vad de ale mele si pierd o ora din viata mea (merita sa fac asta doar la gandul ca banii respectivi vor ramane in buzunarul meu). Pana atunci s-auzim de bine !

Omul sfințește locul

Litoralul ... ultima frontiera ... Aceasta a fost călătoria de anul acesta, pentru a ne redescoperi litoralul romanesc, spre a pătrunde curajoși acolo unde nu multi se înghesuie. Sfârșit de august însorit, mașinuța înainta sprintena pe drumurile patriei, mai mult au mai putin bune. Totul a fost excelent pana la centura Bucureștiului care s-a dovedit a fi o adevărată capcana a nervilor. Traversam alene și restul drumului, plătim cuminți taxa de pod și ne apropiem repejor de litoral. Minunea a continuat și la cazare, totul a mers bine, locul așezat frumos, curățenie pe străduțe, muzica, forfota, atmosfera de vacanta. Ma chinuiam sa găsesc ceva, sa am motiv de cârcotit și nu găseam, începusem sa fiu din ce în ce mai entuziast în ciuda bârfelor auzite, cum ca am sa regret aceasta aventura. Simțeam ca totuși ceva o sa-mi distrugă speranța de a fi în sfârșit satisfăcut de litoralul nostru. Confirmarea a venit mai curând decât ma așteptam. Am ieșit sa ne plimbam prin stațiune, multa lume, tarabe peste tot, forfota mare fericire și multa multa culoare. Aroma și culoarea locului au fost zdruncinate din temelie de prima interacțiune cu băștinașii. Acei minunați oameni ai locului care în alte părți (Grecia, Turcia, Muntenegru s.a.m.d.) se înghesuie radiind de fericire sa-ți satisfacă toate poftele și sa-ți scoată elegant și ultimul cent din portofel, legal oferindu-i și luna de pe cer. Ei bine, litoralul nostru este populat cu personaje cu un caracter atât de colorat a căror suflet nu este comerțul ci pofta de îmbogățire rapida, iar clientul lor nu este turistul ci banul. Răceala și indolenta din privirile celor care iți vând diferite produse te fac sa te simți ca și cum i-ai fi furat marfa din raft nu i-ai fi plătit oricum un preț super-umflat deja. Asta este deja alta poveste cu preturile ... Pai cum poți sa ceri dublu pe strugurii care cresc la 10 kilometri de plaja ??? Sau dacă iți cumperi o cafea sa ți se spună ca nu poate sa-ți dea un pliculeț de zahar în plus ca sunt numărate și poate sa dea doar câte 2 pliculețe de persoana ... Grecul și-ar da și cămașa de pe el dacă are convingerea ca poate scoate bănuți de la tine și te vei întoarce și maine tot la el. Romanul în schimb trăiește cu impresia ca iți face un mare serviciu dacă el se sacrifica sa stea lângă aparatul de făcut gogoși sa ți le vândă. Si dacă nu-ți convine ridica și o sprânceana trimițăndu-te unde ți-e mai bine.
Cert lucru, romanul nu-i făcut sa fie comerciant. Romanul cameleonic poate fi orice dar prin venele lui în mod singur nu curge sânge de comerciant. Asa ca pana în momentul în care nu vom înceta sa ne prefacem ca ne pasa de litoral și nu vom începe sa simțim pentru turiști eu îmi voi lua familia și voi merge acolo unde oamenii zâmbesc și te tratează ca pe cel ce le va face ziua de maine mai buna. Pana când atitudinea mioritica nu va dispărea din nisipul romanesc, pașii mei vor calcă pe alte meleaguri, mereu dorindu-și sa se reîntoarcă pe nisipurile unde toți ne-am construit castelele copilăriei alături de părintii noștri. Trist dar în țara în care se poate din ce în ce mai mult noi primim din ce în ce mai putin. S-auzim de bine !

Caldura halucinanta ...

Zile toride de iulie. Blocurile de 10 etaje si asfaltul Timisoarei s-au incins pana la limita maxima a tolerantei umane. Era o zi de duminica si stateam pe banca in fata blocului luptandu-ma cu soarele ce-mi intra neiertator si dureros in ochi. Ucigator de incet asemeni unui melc termonuclear se apropia de culmea blocului de peste drum trezind in mine speranta unei umbre aducatoare de racoare si liniste oculara. Cand minunea era sa se produca si o ultima sageata arzatoare ravasea culmea blocului vecin intr-o explozie de culoare, am auzit o forfota ireala la usa blocului. Pe masura ce raza de soare disparea si umbra isi facea simtita prezenta, forfota s-a intensificat si s-a transfromat intr-un vuiet de vorbe ragusite si bastoane, chicoteli si tarsaituri. Brusc m-a sagetat un gand, apoi un fior...
Aveam in fata o scena desprinsa din "I am legend" a lui Will Smith in care el era unicul supravietuitor umana intr-o lume postapoliptica populata cu monstrii ce ieseau abia dupa lasarea intunericului. Oricat de ireal ar parea, scena era trasa la indigo. Linistea eroului nostru era tulburata de forfota creaturilor imdeiat ce ultima raza de soare trecea de linia orizontului intr-o adevarata explozie de lumina si culoare. Tot asa si octogenarele mele isi au ceasul biologic si reactiile perfect sincronizate cu miscarile soarelui si nici nu am apucat sa ies din reverie ca bancile din fata blocului s-au umplut si linitea serii a fost inlocuita de forfota galagioasa a vanatoarelor mele de racoare. Brusc proaspat metamorfozatele creaturi ale noptii si-au intrat fericite in drepturi si au inceput sa-si intinda galagioase vorbele pline de culoare si farmec aparte. Dar despre asta vom povesti alta data si tot ce va pot ura este s-auzim de bine!

Sa ne traiasca inaintasii !!!

Bunicii nostri aveau o cu totul alta conceptie despre deplasarea vehicolelor cu tractiune animala. Le era la indemana, mai comod si asa invatasera si ei la randul lor de la parinti ca deh doar domnii de la oras aveau masina. Sa nu ma intelegeti gresit, nu am nimic impotriva animalelor, nu am nimic impotriva deplasarii lor pe drumurile publice dar am de comentat impotriva incuiatilor lipsiti de imaginatie ce nu stiu regulile elementare de bun simt a conditiilor de deplasare in spatiul public alaturi de un animal. Trimiterea la bunicii nostri nu a fost intamplatoare, ei erau mult mai practici si inventivi decat actualii posesori de animale de tractiune. Ca sa va dumiriti o sa va povestesc o intamplare petrecuta mai deunazi cand ma intorceam acasa peste mult vestitul pod din Calea Sagului reabilitat cu atata chin. Pe ditamai podul drumului european ce strabate Timisoara de la un capat la celalalt se deplasa linistita o caruta cu cai. Hai sa spunem nimic deosebit pana la punctul in care pe jumatate din suprafata carosabila incep sa curga minunatii bulgarasi de ingrasamant bio proaspat produs de esapamentele ecvestre. Mie personal mi se pare de-a dreptul strigator la cer sa li se permita posesorilor de carute astfel de marlanii. In scopul colectarii gunoiului pentru ingrasarea pamantului stra stra strabunicii nostri au geniala idee de a adauga o bucata de material ce trecea exact pe sub coada animalului si astfel tot bioingrasamantul cadea lin fara a se pierde nici macar un strop. Dar bineinteles ca lucrurile bune intotdeauna se pierd in timp si gradul de indolenta creste invers proportional cu gradul de cultura. Acum eu inca incerc sa mai trag semnale de alarma, constant si sper sa nu ma opresc aici. Iar pentru toti cei care ma citesc multe multumiri, va astept cu comentarii si s-auzim de bine!

Nebunia si prostia doar in Romania

Din cand in cand, din pacate destul de des, Calea Sagului rasuna de sirenele masinilor de interventie. Asta s-a intamplat si ieri cand treceam strada dupa o paine. Sirene, agitatie, trafic oprit si trec in mare viteza doua masini de descarcerare si doua salvari. Hmmm ma gandesc ca iarasi s-a intamplat una groasa ... Ajung acasa si-i spun sotiei: "Iarasi o sa auzim de ceva urat... au trecut patru salvari spre Sag". Din pacate astazi deschid tion-ul de dimineata si imi ies ochii din cap... Pozele cu masinile cicnite si sacul acela cu un corp inauntru m-a facut sa ma cutremur. Explicatia a venit dupa ce am citit si reportajul. Pe podul de la Sag un megabastan ce se grabea cu super Tuareg-ul lui la superziua de nastere a minunatului sau produs genetic ce habiteaza in Timisoara pe banii lui ma gandesc, depaseste pe linie continua, in curba si cu restrictie de viteza de 70 km la ora daca imi amintesc bine locul si intra in plin intr-un Opel ce venea din sens opus. Omoara trei copii nevinovati... Se spune de cand lumea ca viata asta-i nedreapta dar un comentariu a unui cititor de pe tion ( www.tion.ro ) cum ca de ce nu a fost un camion in locul Opel-ului m-a facut sa ma intreb si eu acelasi lucru "Camionul trebuia sa fie pus de mana sortii acolo in calea lui, nu acei copii nevinovati". Adica ce mentalitatea lu' dracu avem noi romanii in general si de la ce san au supt nemernicii astia inconstienti de le da dreptul sa faca ce vor pe soselele noastre? Cum sa nu imi sara inima din piept de furie cand astazi un cocalar cu BMW-ul se apuca sa ma claxoneze pe mine cu Logan-ul ca merg doar cu 60 in localitate? Era un tampitel de vreo 23 de ani cu pitipoanca blonda in dreapta si ma fredona sa merg eu mai repede ca el nu sta dupa mine ... Adica unde este dreptatea si pana unde duce nesimtirea personajelor de genul asta ? Din pacate am vazut mai sus exact pana unde ... pana la a te omora. Imi amintesc ca nu mai putin de acum 2 saptamani eram prin munti pe langa Passau (Germania pentru necunoscatori) cu familia in concediu. Panta abrupta, serpentine loganelul meu tragea intr-a doua cu 40 de km la ora si radeam cu sotia ca merge merge. Deodata in spatele meu vad ca am o coada de Z3, Q7, Tiguan si mergeau oamenii aia cuminti in spatele meu fara sa ma claxoneze, fara sa forteze depasiri (desi de cateva ori aveau loc berechet) si pana la urma s-au dus fiecare in drumul lui. lasandu-ma cu vesnica intrebare: "DE CE MAMA DRACU LA ALTII SE POATE ??? DE CE ALTII AU BUN SIMT SI SUNT INTELEGATORI SI TRAIESC IN ARMONIE ???" Mereu crap de ciuda cand vad ca acolo se poate si aici nu. Plina tara asta de marlani si cocalari. Doamne dar nu se intoarce odata roata? Si acum sincer cum o sa raspunda babalacul Schumi can s-o trezi la reanimare? Data fiind pozitia lui sociala o sa avem un Cocoana 2 ??? Nu vreau sa instig la nimic dar pentru astia ar trebui reintrodusa pedeapsa cu moartea. Dar nu aia ce o vedem in filme la americani... ci aia cu pietre unde familiile indoliate stau in primul rand langa cea mai mare gramada de bolovani. Prea mult ne-a indobitocit biserica cu intorcerea celuilalt obraz si ne-a oprimat bocancul replicii :"Da tu stii cine-i ala?". In tara asta daca esti mare goanga si ai bani esti mai presus decat legea asta este evident, dar marea dilema este cand o sa se sfarseasca toate asta. Oricum sper ca vicele criminal sa primeasca ceea ce merita pentru ca pana la urma daca nu sunt copii stabilor cu masinile lor puternice primite in dar de ziua lor cei care ne omoara atunci in mod sigur sunt parintii lor. Frumos cadou i-ai facut la fie-ta, s-auzim de bine... de la procuror.

Biserica, oamenii si Romania

Pentru multi dintre voi subiectul biserica este mai mult sau mai putin tabu. Parerea mea sincera este ca biserica zilelor noastre nu prea mai are nimic de-a face cu biserica primilor crestini. Citeam zilele trecute un subiect foarte foarte simpatic despre cum biserica ortodoxa din Romanika isi face si banca cu o dobanda surpriza de 6%. UAAAU pe langa afacerile deja mult prea mediatizate ale bisericii zilelor noastre de ce sa nu intre si in randul camatariei legale. In mod sigur Domnul nostru incuraja inca de la inceputuri camataria legala, propietatile, burtile zdravan umflate ale popilor nesatui ce nu misca un deget daca nu vine si binecunoscuta donatie. Nimeni si nimic nu mai poate aduce inapoi pe fagasul cel bun acest instrument de manipulare a maselor ce a repurtat un succes nebun in evul mediu. Increderea orbeasca deasupra cunoasterii, umbra invataturii reale ce a foat aruncata asupra mintilor inguste ale oamenilor simpli din epocile intunecate inca mai incearca sa razbata prin crapaturile institutiei ce pretinde a fi aducatoare de alinare si speranta. Sa nu uitam ca Papa si-a cerut scuze pentru crimele inchizitiei dar inca nu am auzit un reprezentant al bisericii ortodoxe sa-si ceara scuze pentru asuprirea si stoarcerea taranului roman de ultimul strop de vlaga in evul mediu. Credeti ca de in necunostinta de cauza Alexandru Ioan Cuza a dispus confiscarea domeniilor bisericii? As spune ca a facut unul dintre cele mai intelepte lucruri, fapt inca contestat de mai marii bisericii... hehehe Dupa cum vedeti nu am pomenit nimic de cei cu cugetul si spiritul pur, de adevaratii slujitori ai Domnului. Ei isi au respectul meu desavarsit. Intrebarea mea este: "Cu ce este mai crestin cel ce se roaga la Dumnezeu in fata ferestrei deschise fata de cel care merge sa plateasca o slujba de pomenire unui preot ? Adica chiar totul trebuie platit? Pe cand o sa avem posibilitatea sa ne cumparam celebra hartiuta de iertare a pacatelor... asa ca pe cartela reincarcabila de la operatorul de telefonie mobila ? Incepe sa ma plictiseasca toata abureala asta cu donatii cu ajutor cu care se tot arunca ei in fata la media si pe usa din dos totul este ca un mare cartel. De fapt daca stau mai bine sa ma gandesc de ce sa fie Biserica ultima reduta a umanitatii? de ce sa fie ultima institutie care sa faca ceea ce trebuie in tara asta plina de interlopi, spagari si nesimtiti ? De ce sa fie asta ultima oaza de normalitate ? Doar trebuie sa dea si ea dovada ca paseste cu pasi mari si repezi pe caile progresului capitalist si continua sa fie ceea ce a fost dintotdeauna: un puternic instrument de manipulare, un mare colector de fonduri pentru interese oculte si o mare lipitoare ce suge energia acestui popor dispus sa creada inca in izbavirea ce o poate aduce. Sa nu uitam tot capitalul de imagine ce il castiga diferite personaje aparand in primul rand la slujbele importante schimband politeturi cu marii reprezentanti ai clerului, toata campania de adunare a donatiilor pentru megastructurile bisericesti in timp ce enoriasii abia isi mai permit sa-si ia de mancare sau medicamente. Sa nu uitam de toate filmuletele cu camera ascunsa in care preotii refuza sa boteze si sa cunune daca enoriasii nu au fondurile sa plateasca "darile".
Dar asta cine s-o mai gandeasca ? Pana cand mai inghitim si pastila asta amara? Depinde de ceea ce simtim noi si ceea ce dorim noi sa facem cu viitorul nostrul. Va mutumesc din suflet ca v-ati rupt din timpul pretios pentru a-mi citi povestea. Pana data viitoare s-auzim de bine!

A fost odata ca niciodata ...

A fost odata ca niciodata un baietel de 11 ani ce locuia cu parintii in Timisoara. La vremea aceea intr-o sambata frumoasa de decembrie, intr-o zi de 16 a anului 1989 s-a trezit cu un singur gand. Sa mearga in piata Iosefin sa cumpere mancare la pestii din acvariu. Uitandu-se pe geam a vazut trei barbati ce stergeau de zor cu batistele ceva de pe poarta ruginita de dincolo de drum. Atat a mai apucat sa vada cuvantul "Jos" scris cu creta pentru ca acei oameni deja terminasera de sters partea interesanta. Si-a chemat tatal si i-a spus de intamplare, dar a fost sfatuit sa nu dea importanta . In ciuda acelui sfat nu a putut uita ingrijorarea din ochii parintelui nici in ziua de astazi. Trecand pentru moment peste intamplare, baietelul nostru s-a imbracat cum se cuvine, a cerut bani parintilor si a pornit-o intr-un suflet inspre piata bine dispus si gata sa inceapa o noua zi. Iesind de pe strada pe care mergea batranul tramvai 3 a intrat in deschiderea din zona Iosefin. Aici s-a oprit pret de cateva secunde in loc usor confuz de privelistea din fata ochilor. Trecuse de zeci, poate de sute de ori prin aceste locuri, cunostea fiecare firicel de iarba, niciodata nimic nu tulbura linistea zonei... in schimb de data aceasta totul era in neregula; magazinele aveau geamurile sparte, in special i-a atras atentia vestita "Ceasornicarie" din Iozefin, unde devastarea era atat de mare incat parea ca ceva explodase inauntru... Inima a inceput sa-i bata nebuneste marcata de o emotie profunda. Asa ceva mai vazuse doar prin filme la videoul vecinilor... Acum totul prinsese viata si disturbase rutina lui zilnica. Pentru un copil de 11 ani asta intamplare provoca torente de scenarii si imaginatia i-a luat foc.
Dupa ce totul i-a trecut prin fata ochilor cu viteza luminii a rupt-o la fuga sa-si anunte tatal care l-a ascultat pe nerasuflate. Parintele i-a spus blajin sa nu-si faca griji ca totul o sa fie in ordine... Din acel moment ceva se schimbase... Din acel moment pornise la vale un tavalug impresionant de intamplari si senzatii.
In seara aceleiasi zile statea pe treptele casei si asculta cu sufletul la gura zgomotul facut de senilele tancurilor ce se pozitionau in jurul "Solventului". Vibratiile de pe caldaram erau coplesitoare. A doua zi dimineata a fost trezit de un cantec ce avea sa ne schimbe pe toti ca oameni. Lumea se scurgea pe strada lui valuri valuri inspre centrul orasului si canta "Desteapta-te romane". Copilul nostru a zbughit-o direct din pat la poarta casei si a inceput sa fredoneze melodia ce avea sa devina celebra. Pielea ii era de gaina. Emotie asa profunda nu mai simtise niciodata. Masele de oameni ce se scurgeau erau electrizante si provocau oricui privea o imagine de neuitat. Dupa ceva timp o tancheta si-a facut aparitia pe strada copilului fugarind demonstrantii. El si fratele sau priveau senini si inconstienti pe geam intamplarea cand tancheta a franat brusc patinand cativa metri pe piatra cubica dintre liniile de tranvai. Apoi s-a intamplat ceva ce nu o sa poata uita toata viata. Turela tanchetei a inceput sa se roteasca incet spre geamul la care cei doi copii se zgaiau inghetati de frica. Era o imagine nefireasca si apocaliptica pentru ei ... erau inghetati de spaima cand au simtit o mana in ceafa si asemeni unor pisici au fost trantiti pe parchetul camerei. Era mama care i-a vazut in ultimul meoment si a reationat instinctiv. Intamplarea a avut final fericit. Nu s-a intamplat nimic inafara de o spaima zdravana, dar sunt amintiri ce nu vor disparea niciodata. Sunt doar puse bine acolo intr-un sertar care din cand in cand se deschide pentru a ne lasa sa le depanam la un pahar de vorba.
Uitandu-ma zilele acestea la stiri si vazand ce este prin Tunisia brusc m-a napadit valul de amintiri din copilarie si am redeschis acel sertar prafuit rememorand acele vremuri... Si astfel m-am gandit ca daca tot le-am gasit de ce sa nu vi le povestesc si voua; mai sunt destule asa ca daca v-au placut ... dati-mi de stire.
Pana atunci s-auzim de bine!

Pretul la benzina si adevarul este dincolo de noi ...

Si daca pretul la benzina ne mira, daca aveam sperante ca nu va fi mai rau sau daca ne imaginam ca doar companiile petroliere sunt cei vinovati de umflarea lui exagerata, haideti sa aruncam un ochi peste cifrele descoperite zilele acestea:

- acciza este de 467 EUR / tona
- taxa de drum este de 125 EUR / tona
- taxa de solidaritate (cate un cent / litru - motivul este acoperirea prejudiciului din urma falimentului Bancorex) adica 10 EUR / tona
Producatorul are pretul de aproximativ 370 EUR / tona.
Astfel rezulta urmatorul pret pe tona de benzina:370+467+125+10=972 EUR /Tona (taxe si accize)
Se adauga TVA de 24 % adica 233.28 EUR

Totalul este de 1205.28 EUR/tona

Un litru de benzina este 1,205 EUR (aproximativ 5.15 RON)
Producatorul incaseaza 370 EUR/tona
Statul incaseaza 835.28 EUR/tona

Daca ne mai miram ca o ducem cum o ducem atunci ne meritam soarta. Asta doar daca nu ne hotaram sa plecam spre tari mai calde... Pentru ca eu unul am inceput sa ma plictisesc sa astept mereu ziua de salar sa mai pun 10 litri in rezervor, Cat de prost am ajuns sa traim si cat de rau o sa ne fie de acum in colo ...
Si daca v-am luminat putin ziua, este timpul sa stingem becul si s-auzim de bine!