Vai de simbolurile noastre ...

         Asa cum am promis revin cu povestea plecarii mele la Sibiu.  Si incerc sa o fac in aceasta seara minunata si calduroasa de iulie, la un pahar de bere gandindu-ma cum o sa savurati voi, dragii mei cititori aceast poveste.
          Intamplarea noastra incepe intr-o dimineata oarecare de luni, pe la ora 4 si un pic cand am chemat taxiul sa ma duca la Gara de Nord din Timisoara. Trecusera mai bine de 6 ani de cand nu mai vizitasem Gara de Nord. Biletele erau de la agentie, tiparite cu toate informatiile pe ele, mi-am spus ca CFR-ul facuse minuni nu gluma sa ajunga la standardele astea. Plin de curaj urez o zi minunata la taximetrist si o pornesc spre gara. Nu ajung sa urc scarile si un tip dubios se apropie de mine: "Sefu... un taxi pentru matale ?". Imi zic "Serios ????? Asta-i orb nu vede ca plec ? Adica intru in gara nu ies ???" Ii arunc o privire ucigatoare si pornesc plin de elan in sala mare a garii gata sa ma uit  pe tabela ce prezinta plecarile si sosirile convins fiind ca tipul nu si-a baut cafeaua. Imi ridic privirea spre tabela sa vad la ce linie imi soseste trenul de Sibiu. Ma opresc descumpanit parca izbindu-ma de un zid. Tabela usor dezmembrata era plina de praf si oarecum oarba ma privea intr-o ocheada hada si plina de paianjeni. Arunc cateva priviri imprejur... Doi oameni la un ghiseu isi luau biletele si se contopeau in peisajul dezolant aproape postapocaliptic. Intr-un colt un aurolac isi savura zeama magica intre zambete si chicoteli. Mirosul de urina impregna fiecare adiere de vant. Imi fac curaj si-mi spun in barba "Lasa ca la iformatii tot aflu ce ma intereseaza...". Si cu pasi hotarati o pornesc spre biroul de Informatii Gara. Tot asa de repede ma si opresc in fata grotescului evident. Ghiseul era capitonat cu ziare. Tipenie de om nu se vedea in jurul lui. Am simtit un val de neliniste si ma asteptam din clipa in clipa sa ma trezesc cu vreo gasca de zombi calare peste mine exact ca si in celebrul Rezident Evil. Atmosfera concura cu succes cu aceea din film, asa ca am zis sa iau o gura de aer proaspat de pe peron pana nu si-o face aparitia vreo gasca de mancatori de carne umana.
           Odata ajuns pe peron vad la linia 3 un tren cu placi electronice pe care palpaia un scris anemic "Bucuresti Nord - Timisoara Nord". Imi spun "Ahaaa tablite electronice la vagoane hai mai ca nu-i chiar asa de rau...". Nu-mi termin gandul ca trenul dispare in peisaj. Vad un palc de oameni la aceeasi linie 3 si ma grabesc sa ma alatur lor in speranta ca daca totusi ne ataca vreo gasca de zombi o sa am pe cine sa arunc in fata pana sa ma insface vreunul (hehehehe).
           La un moment dat vad un mester de pe la CFR tras la costumul traditional si eu mai tampit intreb ca filozoful: "Domule draga trenul Inter regio 1621 la ce linie trage ?". Usor descumpanit omul se uita cu o privire tampa la mine si ma repede: "Cineee ?". La care eu sec: "Siubiu dom'le, Sibiu ". Se lumineaza la fata... imi spun "Gata asta este l-am nimerit, omu' asta ma scoate din criza...". "Toate trenurile trag la linia 1 asa ca si ala trebuie sa vina tot acolo..." si s-a facut nevazut in noapte. Merg la linia 1 si astept.... Ma uit pe bilete, plecarea la 5 si 20 era ora 5.... Apare un tren, vestitele Sageti Albastre(acum intre noi fie vorba niste tramvaie putin mai mari), format din doua vagoane pe cel din fata scriind Satu Mare. Trage la linia 1... Imi zic: "Acuma las-o la naiba nu are cum sa fie trenul meu ca scrie Satu Mare pe placa.... dar nici nu are cum sa nu fie ca in 20 de minute trebuie sa plece trenul meu de pe aici si nici nu a aparut ...". Salvarea vine de la un serif stelar (controlor de bilete), il ochesc si ma duc tinta la el cu biletele in mana apelandu-l cu binecunoscutul apelativ "sefule asta-i trenu' de Sibiu?". Omu' se uita pe bilete si zice: "Vagonul din spate este Sibiul, ala din fata este Satu Mare". Si pleaca... va inchipuiti ca panica disparuse dar cumpatul meu inca nu isi reintrase in albie. Ma gandeam cata tampenie si aroganta poate sa genereze aceasta situatie??? Raspuns: "Nu destula ..."
             Probabil va intrebati de ce ... Pai lovitura finala mi-a fost data de o banalitate. Ma urc in vagon si ma intreb... in tramvaiul asta unde naiba sunt locurile de clasa 1 ca toate par la fel. Hopa fii atent apare nasu'. ma duc iarasi tinta la el si-i cer explicatii cu mai mult curaj ca deh, se facuse lumina de la neoanele din vagon. La care el plin de seninatate imi arata langa o usa vreo 8 scaune care erau tapizate cu rosu nu cu albastru ca toate celelalte spunandu-mi ca aceea este clasa 1. deci diferenta de clasa era data de diferenta de culoare a panzei scaunelor imi spun... Profuuuund.... Ma multumesc oarecum cu raspunsul si imi ocup locul sperand ca cei 310 kilometri si cele aproape 8 ore !!!!!!!!!!! se vor scurge suficient de repede pentru mine.
           Cam aceasta a fost povestea Garii de Nord... Pacat, mare pacat... Dar pana s-o destepta vreunul ca nu echipa de fotbal inseamna totul in Timisoara... s-auzim de bine !